Perfidia jidănească diabolică
Vasile I. Zărnescu
Recent, munca laborioasă a împătimiţilor pentru adevăr şi, totodată, a revoltaţilor de turpitudinea fanilor şi activiştilor propagandei holocau$tic€ – fie ei simpli publicişti sau miniştri, ambasadori (ai S.U.A., Israelului etc.) –, a produs o altă colecţie a apariţiilor în presă cu referiri la „holocaust“ şi „şase milioane de evrei“, prin care se denunţă perfidia jidănească diabolică [1] şi care semnalează că primul text, găsit până acum, a apărut încă din 1869. Colecţia poate fi citită aici: „256 Erwähnungen von 6.000.000 Juden vor Bekanntmachung durch die Nürnberger Prozesse“ [2]. Spre deosebire de colecţiile anterioare, care, toate, încep cu articolul rabinului Stephen S. Wise, din New York Times, din 11 iunie 1900, aceasta începe cu un articol din MEMPHIS DAILY APPEAL [3], Tennessee, 7 November 1869 [4] care – atenţie! – citează ziarul cu numele bizar The Hebrew National: „The Jewish People. The Hebrew National, of London, says that there are six millions Jews in the world. It is a remarkable fact that the numbers of this wonderful people have not materially increased or diminished since the time of King Solomon. Persecuted as no other people have ever been…“ etc. – „Poporul Iudeu. The Hebrew National, din Londra, spune că există şase milioane de iudei pe glob. E un fapt notabil că totalul acestui minunat popor nu s-a diminuat simţitor de pe vremea regelui Solomon. Persecutat cum nu a fost vreodată nici un alt neam, şi-a păstrat credinţa strămoşească şi, de-a lungul a sute de ani, a riscat să fie exterminat în aproape orice moment, în aproape oricare dintre regatele Europei, iar unii dintre membrii lui au fost omorâţi în fiecare an prin torturi dintre cele mai crude, dar nu şi-a pierdut prea mult din efective de-a lungul tuturor acelor vremuri întunecate (…)“ etc. (Fig. 2).
Spun că e „bizar“ numele ziarului „The Hebrew National“, deoarece e greu de înţeles cum putea exista un ziar cu numele „Evreul Naţional“, în interiorul Imperiului Britanic, la anul 1869, de vreme ce nu exista naţiunea evreiască şi nu avea să existe nici după 1948, când s-a înfiinţat statul Israel. Analiza conţinutului acestui articolaş de 36 de rânduri într-o coloană îngustă, precum şi a contextului paginii The Sunday Morning Appeal, foarte mari, a ziarului MEMPHIS DAILY APPEAL atestă că este vorba de un articol publicitar tipic, de propagandă, adică scris la comandă. Într-adevăr, un ziar din statul american Tennessee citează ziarul londonez The Hebrew National, fără a indica data apariţiei, numărul ziarului etc. – din această cauză eu cred că nici nu a existat acel ziar –, ca să ne spună ce: că, actualmente, iudeii – de fapt, urmaşii „neamului lui Israel“, la grămadă, fără să facă, evident, o distincţie între „evreii“ din Palestina lui Solomon şi jidanii din Rusia – sunt în număr de şase milioane pe tot globul, că această pondere demografică a rămas constantă de la Solomon încoace (deşi nu există statistici demografice în acest sens), că au fost persecutaţi de-a lungul secolelor – mulţi fiind chiar ucişi, anual, dar, miraculos, numărul lor a rămas constant (deci ponderea natalităţii a fost egală cu a mortalităţii, indiferent că aceasta putea fi provocată de boli normale, personale, de epidemii, de uciderea indivizilor prin fenomenul persecutării istorice a evreilor „pe tot globul“ etc.); că iudeilor le este bine, acum, în statele civilizate, că este de aşteptat să prospere în viitor etc. – căci „casa lui Israel este un miracol întruchipat – o mărturie în faţa ochilor acestui necredincios secol al XIX-lea, o mărturie în sprijinul adevărurilor din profeţii începând de la Moise până la Malachia“ [5]. Deşi exprimarea „pe tot globul“ este neîntemeiată şi este doar o formulă tipică de presă pentru a-şi impresiona cititorii, persecutarea „evreilor“ este, totuşi, un fapt consemnat cert de istorie: Traian Romanescu expune, pe ani, începând din anul 1.000 î.e.n. până în 1945 [6], evenimente şi nume ale regilor şi împăraţilor vremii care au emis decizii de alungare, de persecutare sau chiar de exterminare a evreilor – cum au procedat împăraţii Titus şi Traian în Imperiul Roman – şi, apoi, şi a jidanilor – cum aveau să procedeze unii ţari ai Rusiei sau unii regi ai Spaniei, Angliei etc.
În restul paginii, uriaşe, se relatează ceva despre Mark Twain, despre biserica presbteriană, despre morală la Paris şi alte ştiri şi reclame, poate utile pentru cititorii ziarului. Acest articolaş este fără autor, ca şi toate celelalte. Ceea ce atestă, încă o dată, că pagina este de strictă publicitate. Chiar dacă textul analizat se pierde în negura timpului pentru cititorii obişnuiţi şi nu s-ar mai fi aflat de el dacă acribia cercetătorilor revizionişti nu l-ar fi dezgropat, printr-o muncă de Sisif, din arhiva ziarului, este important de subliniat, în cadrul luptei contra escrocheriei holocaustice, că ideea constanţei demografice a evreilor de la Solomon până în 1869, de şase milioane de indivizi pe tot globul – în ciuda persecutării lor, reale [7], de care au avut parte în aceste milenii „întunecate“ – contrazice în mod absolut propaganda holocaustică susţinătoare a exterminării jidanilor de către Germania, între anii 1939-1945, în număr tot de „şase milioane“! Mai mult, dacă pe vremea aşa-zisului rege Solomon (971-931) iudeii erau în număr de şase milioane şi, conform acestui articolaş, au rămas aşa în toată LUMEA până la 1869, deci, dacă începând cu un mileniu înainte de Hristos şi încă două milenii după – în total trei milenii, deşi rabinul S. S. Wise pretinde că „este iudeu de patru milenii“! – „evreii“ şi-au menţinut dimensiunea demografică la acelaşi număr, de şase milioane, atunci înseamnă că ei rămăseseră şi în 1939, când a început Al Doilea Război Mondial, tot atâţia. Dacă nemţii au omorât „şase milioane de evrei“ în intervalul 1939-1945, înseamnă că i-au ucis pe toţi. Atunci cum au apărut jidanii de acum? Prin generaţie spontanee?! Conform unor statistici, acum ar fi, în toată lumea, după unii, circa 13,3 milioane de iudei, iar după alţii 13.746.100 [8]. Nu-s cam mulţi, dacă Germania i-a ucis pe toţi? Sau s-a întâmplat ca în bancul cu Ilie, care a trimis-o pe nevastă-sa la mare, dându-i cinci lei de cheltuială, ca să se distreze şi ea un pic. După vreo săptămână, consoarta i-a scris: „Dragă Ilie, îmi place la mare, e soare, ţi-am luat blugi, mi-am luat şi ie, din cinci lei, mai am o mie“! Aşa e bancul cu Ilie – nu e nici o aluzie la escrocul internaţional Elie Wiesel, care a fost escrocat de coreligionarul său, escrocul american Bernard Lawrence Madoff, director la bursa NASDAQ [9]!
Este necesar să repet, sintagma „holocaustul jidanilor“ apare prima dată, în căutările de până acum, într-un articol din THE NEW YORK TIMES [10], 7 Mai 1899 [11]: „Un american la Sevilla (…) În această piaţă, citim, a fost o dată un înfiorător holocaust al jidanilor; sub picioarele noastre, ni se spune, e un morman de oseminte umane şi cenuşă (…)“. Vedeţi fig. 3. Puteţi citi articolul integral aici: http://query.nytimes.com/gst/abstract.html?res=F40E14FC395913738DDDAE0894DD405B8985F0D3.
Într-adevăr, autorul anonim american al articolului din 1899 se referă la o situaţie reală, descrisă astfel de Gabriel Constantinescu: „Spre deosebire, însă, de pătura conducătoare, populaţia creştină din Spania era profund ostilă evreilor, în care vedea cauza tuturor relelor din ţară. În această stare de spirit, nu este de mirare că predicile antiiudaice ale lui Ferrán Martinez, vicarul din Sevilla, au avut o puternică influenţă asupra mulţimilor. Pe lângă deosebirile de ordin religios, predicatorul îi acuza pe evrei de comportament arogant în raporturile cu populaţia creştină şi de acumulare de bogăţii dobândite pe căi necinstite. La îndemnul său, în ziua de 15 martie 1391, creştinii din Sevilla au atacat cartierul locuit de evrei, incendiind clădirile şi măcelărind tot ce le-a ieşit în cale. Din cei peste 20.000 de evrei, cât număra comunitatea iudaică, peste 4.000 au fost ucişi. Mulţi, pentru a-şi salva viaţa, au trecut la creştinism.
De la Sevilla, tăvălugul antisemit, aducător de moarte, se va rostogoli peste tot întinsul Spaniei, punând capăt epocii de strălucire a iudaismului în acest colţ al Europei. O parte dintre evreii spanioli – sefarzii – se vor refugia în Olanda, în ţările musulmane, de unde unii, stabiliţi iniţial în Imperiul Otoman, vor ajunge pe meleagurile noastre. (…). Evreii rămaşi în Spania vor avea un destin trist. Pentru a-şi salva viaţa, cei mai mulţi dintre ei se vor încreştina formal. Populaţia creştină îi privea, însă, cu neîncredere, stigmatizându-i cu numele de marranos (blestemaţi) şi îi ura mai mult decât pe evreii rămaşi fideli iudaismului. Şi pentru ca paharul suferinţelor să se umple, după ce tribunalele Inchiziţiei s-au instalat temeinic în Spania, la 31 martie 1492, Regii Catolici Ferdinand şi Isabela au semnat decretul de expulzare din ţară a tuturor evreilor nebotezaţi (Evreii în România, pag. 34-35). Expulzarea se făcea în 24 de ore! Adică plecau doar cu ce aveau pe ei şi, eventual, cu o bocceluţă încărcată cu ceea ce puteau să care în cârcă. Restul rămânea la dispoziţia statului spaniol, mai precis la dispoziţia visteriei regelui, căci el era „statul“. Aceasta spre deosebire de statul român, care, umanist şi echitabil, i-a despăgubit pe toţi jidanii care emigrau!
În acelaşi stil ca Andrei Oişteanu-Ogenstein, Léon Poliakov expune şi el acest eveniment, dar din perspectiva lui de jidan promotor al holocaustului. «Începând cu anul 1378, arhidiaconul Ferrando Martinez de Ecija, fostul confesor al reginei-mamă, ţinea la Sevilla predici împotriva evreilor şi asmuţea împotriva lor populaţia creştină, „făcând-o să aibă oroare de oamenii aceştia“(647). În mod samavolnic, el îşi mai arogase şi dreptul de a hotărî, în calitate de judecător eclesiastic, în litigiile dintre creştini şi evrei. Atunci când regele, „temându-se de daunele pentru trup şi suflet“, i-a ordonat să înceteze agitaţia, el n-a ţinut seama de porunca acestuia. Comparându-se cu profeţii lui Israel, cu Isaia şi cu Ieremia, şi chiar cu cel mai mare dintre toţi – cu Moise, care nu se temuse să braveze mânia faraonului –, el replicase: „…nu mă pot abţine să nu predic şi să nu spun despre evrei ceea ce a spus despre ei Dumnezeul nostru Isus (sic) Hristos în Evanghelii…“. De altfel, el era convins că acţionează pentru binele intereselor regale. Oare nu-i sfidau şi nu-i înşelau evreii pe regii şi pe principii acestui pământ, tot aşa după cum îl sfidaseră şi îl minţiseră pe Dumnezeu? Acestor explicaţii pe care le dădea regelui, Ferrando Martinez le mai adăuga în predicile sale antisemite şi alte comentarii (…).
Fapt este că, mai mult de doisprezece ani, Martinez şi-a continuat nesancţionat agitaţia, cerându-le enoriaşilor săi să-i expulzeze pe evrei din oraşe şi sate, şi să le dărâme sinagogile. Incapabili să-l oprească, decât poate cu ajutorul unor daruri, şi cu intermitenţe (o dispută obscură îi adusese faţă în faţă, în 1388, pe Martinez şi pe purtătorul de cuvânt al aljamei, în legătură cu un cupon de stofă), evreii se temeau de ce-i mai rău. Faima agitatorului începuse să se răspândească în întreaga Spanie. Se pare, totuşi, că, până în vara anului 1391, predicile sale nu provocaseră încă excese sângeroase. E drept, documentele de care dispunem nu lămuresc decât câteva aspecte ale campaniei sale; lacunele acestea te pun pe gânduri: pe ce protecţii şi pe ce complicităţi se baza el, pentru a-i putea sfida în acelaşi timp şi pe rege şi pe arhiepiscopul său? Amândoi, Ioan I, regele Castiliei, şi Barroso, arhiepiscopul Sevillei, muriseră la distanţă de câteva zile, la sfârşitul anului 1390. Scaunul episcopal rămăsese multă vreme vacant, iar succesorul la tron, Henric al III-lea, avea doar zece ani. Aţâţătorul sevillan a profitat de acest interregn de fapt, pentru a-şi înzeci propaganda. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: pe data de 6 iunie 1391, după câteva încăierări, poporul dezlănţuit a năvălit în cartierul evreiesc; toţi evreii care n-au apucat să se ascundă au fost somaţi să se convertească; majoritatea se grăbiseră să îmbrăţişeze crucea, restul au fost masacraţi pe loc» [12].
Fireşte că acea placă comemorativă a fost pusă de organizaţiile jidăneşti din Spania. E cazul ca Primăria din Sevilla să o dea jos. Dar e necesar să facem o hermeneutică a textului lui Léon Poiakov. Farsorul Poliakov scrie, evaziv prin acel „poate“: „Incapabili să-l oprească, decât poate cu ajutorul unor daruri…“, dar şi fariseic, pentru că evită să folosească expresia corectă: „să-l corupă, mituindu-l cu daruri“. Există multe texte ale unor istorici reputaţi care consemnează, consecvent, că una dintre modalităţile curente ale iudeilor/jidanilor de a se insinua în societate era coruperea autorităţilor de care depindea parvenirea lor.
De când a fost găsită, în ziarul din Tennessee, acea primă semnalare a expresiei „şase milioane de iudei (jews)“, au mai fost depistate încă nouă texte cu menţionarea expresiei „şase milioane de jidani“ până la publicarea, în 11 iunie 1900, a „Mesajului“ longevivului tartor-rabin Stephen Samuel Wise.
Apropo de The Hebrew National, e necesar să menţionez că a mai existat un ziar cu un titlu similar, The American Hebrew [13], care a făcut presiuni asupra României, cu ocazia pertractării condiţiilor impuse prin Tratatul de la Berlin, din 1878 [14], când, sub pretextul „persecutării“ jidanilor din ţara noastră, ni se cerea – îndeosebi de către Adolphe Crémieux (născut Isaac Moïse [15]), fondatorul şi preşedintele Alianţei Izraelite Universale [16], unul dintre detractorii acerbi ai României, care, la venirea în România pentru a face presiuni, a încercat să mituiască Parlamentul oferind României 25 de milioane de franci împrumut, în vederea modificării art. 7 din Constituţie – ni se cerea, spuneam, împământenirea lor masivă, la grămadă, nu individual, cum se procedează în orice alt stat. Ziarul The American Hebrew publică, la 31 octombrie 1919, articolul „The Crucifixion of Jews Must Stop!“ – „Crucificarea jidanilor trebuie oprită!“, scris de către Martin H. Glynn [17], „Former Governor of the State of N. Y.“, adică, nici mai mult, nici mai puţin decât „fostul guvernator al statului New York“, care, în acest text, foloseşte de 7 (şapte) ori sintagma „şase milioane“ – conform „ariei calomniei“ adaptate: „Minte, minte, căci se va găsi măcar un prost care să te creadă“ (cf. fig. 17).
Escrocheria holocaustului începuse să fie propagată – şi, implicit, să fie strânşi bani de la fraierii milostivi, dar nu pentru a fi distribuiţi jidanilor amărăşteni, ci ca să fie deturnaţi către consolidarea organizaţiilor sioniste – cu 77 de ani înainte să fi început infamul Proces de la Nürnberg, supranumit „al învingătorilor“, care a „stabilit“ că fusese un holocaust, deşi procurorii aceia nu aveau nici o dovadă, după cum a demonstrat, cu prisosinţă, Arthur R. Butz în MISTIFICAREA SECOLULUI XX – sau ESCROCHERIA SECOLULUI XX, cum traduce Traian Golea titlul The Hoax of the Twentieth Century, în Scrisoarea deschisă adresată preşedintelui Emil Constantinescu, în 17 mai 1997 [18]! Dar escrocheria holocaustului este practicată, în formă continuată, de 145 de ani, de la semnalarea celei mai vechi apariţii a unui articol al propagandei holocau$tic€!
Vedeţi în ce constă nemărginita perfidie jidănească diabolică, mascată de o ipocrizie la fel de mare, în privinţa „Holocaustului unic“, a „Shoah“-ului?! Cu cel puţin 77 de ani înainte de 1946, când a început Procesul de la Nürnberg, propaganda holocaustică a ţipat în presa controlată de „Das Jüden“ că „şase milioane de iudei“ sunt persecutaţi, maltrataţi, înfometaţi, pogromizaţi şi vor fi ucişi în „holocaustul unic“ – din care motive colectau sume mari de bani pentru salvarea lor, dar nu le-au dat nici un sfanţ celor „maltrataţi“, celor în pericol de a muri în „holocaust“; dimpotrivă, le-au dat exclusiv organizaţiilor sioniste şi comuniste pentru a-şi înfăptui programele lor malefice, jidanilor imigraţi în Palestina pentru a-şi înfiinţa kibbutz-uri pe pământurile cumpărate de la palestinienii săraci, tot aşa cum, după 1989, au dat bani jidanilor imigraţi în România ca să cumpere averile imobiliare – casele şi pământurile – românilor sărăciţi de retrovoluţia din decembrie 1989: lovitura de stat organizată de clica de jidani şi jidăniţi din jurul lui Silviu Brucan. Iar după 1945, aceiaşi propagandişti ţipă mai tare, căci au prins curaj sub steagul Aliaţilor, la fel, în toate mass media, că, deja, fuseseră ucişi în „holocaustul unic“ „şase milioane de iudei“, deşi nu au nici o evidenţă a respectivilor morţi. U.R.S.S. a capturat arhivele de la toate lagărele aflate în teritoriile cucerite (adică aproape toate dintre cele existente, întrucât cele mai multe erau în Polonia, peste care Armata Roşie a trecut ca un tăvălug), dar le ţine la secret şi doar arată ameninţător cu deştul către unii, dându-le de înţeles: „Vedeţi că noi ştim altceva despre numărul total al morţilor!“ De ce nu le face publice?! Şantajează, cumva, pe cineva? Acum, cu acelaşi tupeu (chutzpah, termen din idiş) care datează de 145 de ani, „holocaustul“ e clamat de impostori [19] şi escroci ca Elie Wiesel [20], Radu Ioanid [21], Aurel Vainer, Mark Gitenstein [22], Răzvan Theodorescu, Centrul Wiesenthal al impostorului cu acelaşi nume [23] şi mulţi alţii, precum şi de lichelele autohtone, care au stabilit o zi de comemorare a „Holocaustului“ [24]! Mai mult, circulă tot mai insistent zvonul că guvernele postdecembriste, pe lângă restituirile ilegale de averi pentru jidanii care s-au întors după ce părăsiseră ţara după 1945, şi primiseră despăgubiri la emigrare, acum plătesc şi „despăgubiri de holocaust“ unor aşa-zişi „urmaşi ai victimelor holocaustului“.
Aşadar, nu au existat lagăre de exterminare a jidanilor şi a ţiganilor pentru simplul motiv că erau jidani sau ţigani. Au existat lagăre de concentrare pentru a se depune o muncă intensă, excesivă chiar, spre a face faţă necesităţilor de război şi a suplini forţa de muncă germană care lupta, din păcate, pe două fronturi, pe de o parte, contra civilizaţiei decadente a Occidentului şi, pe de alta, contra „comunismului“ din U.R.S. S. Un astfel de lagăr de muncă intensă a fost Auschwitz, unde exista cea mai mare şi mai modernă întreprindere din lume în care se fabricau benzină şi cauciuc sintetice în proporţii industriale, necesare Germaniei, pentru armată şi pentru civili. Dar nu a fost un lagăr de „exterminare“, cum minte cu neruşinare propaganda holocaustică. Se pare că la Auschwitz, în toţi anii de război, au murit mai puţini oameni faţă de câţi civili au murit în Bucureşti, la bombardamentul anglo-american din 4 aprilie 1944, şi la Dresda – bombardamente comise în mod deliberat terorist, pentru demoralizarea popoarelor Germaniei şi României, cum stabilise strategia Comandamentului Bombardierelor din Aviaţia Regală a Perfidului Albion: vezi, îndeosebi, Frederick Taylor, DRESDA. Marţi, 13 februarie 1945. Editura RAO, 2008.
Legat de perfidia jidănească, e locul să mai relev un aspect important, dar trecut cu vederea: efectul vorbelor lui Shimon Peres asupra unor jidani.
Astfel, în ciuda atenţiei îndelungate acordate de d-l Ion Coja „problemei evreieşti“ şi, în speţă, „problemei holocaustului“, manifestă şi o anumită naivitate. După vizita în România, din august 2010, a lui Shimon Peres, revista electronică historia.ro, printre alte publicaţii electronice, a publicat acest text:
«„Evreii români, nemulţumiţi de discursul
preşedintelui izraelian Shimon Peres“
Reprezentanţii Centrului Simon Wiesenthal s-au declarat uimiţi şi dezamăgiţi de discursul de joi al preşedintelui israelian Shimon Peres, la Bucureşti, când acesta a mulţumit României pentru salvarea a 400.000 de evrei la Holocaust, ignorând cei pe care regimul mareşalului Antonescu i-a ucis.
Membrii centrului au precizat că regimul mareşalului Ion Antonescu a jucat un rol cheie în masacrul estimat la 280.000-380.000 de evrei români şi ucraineni, în timpul Holocaustului, se arată într-un comunicat de presă de vineri al Centrului Wiesenthal. Directorul centrului, istoricul Efraim Zuroff, citat în comunicatul de presă, a menţionat că discursul preşedintelui Peres a fost de neînţeles, în contextul în care o comisie istorică în frunte cu Elie Wiesel a descoperit, în 2004, că regimul din România a participat, în mod semnificativ, la uciderea unei părţi importante a comunităţii evreieşti, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Astfel, potrivit istoricilor, evreii erau deportaţi, mai ales din Basarabia, Bucovina şi ţinutul Dorohoi. Aceştia erau duşi în Transnistria, care avea rolul unui „gigantic câmp de ucidere a evreilor“. „Deşi preşedintele Peres a urmărit, în mod evident, să sublinieze un element pozitiv al istoriei evreimii româneşti şi unul care a avut un efect benefic asupra dezvoltării statului Israel, faptul că nu a condamnat crimele oribile ale regimului Antonescu împotriva evreilor va avea consecinţe nefaste, mai ales în România şi Europa de Est, unde există o tendinţă, în societăţile postcomuniste, de a nega sau minimiza rolul jucat de colaboratorii naziştilor în anihilarea evreilor“, precizează sursa citată. Reprezentanţii centrului Wiesenthal i-au cerut lui Peres să-şi corecteze şi clarifice „remarcile“ de joi de la Bucureşti, pentru a nu întări opinia celor care vor să nege sau să modifice istoria Holocaustului, promovând o falsă echivalenţă între crimele naziştilor şi comuniştilor.
Preşedintele izraelian, Shimon Peres, a declarat, joi, la Bucureşti, că Israelul nu va uita niciodată că, în cele mai negre perioade ale istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la construirea acestui stat, dar şi-au păstrat şi identitatea şi cultura şi dragostea pentru România. Shimon Peres a adăugat că doreşte să mulţumească pentru aceasta poporului român.
16 august 2010
Autor: Redacţia revistei historia.ro.»
Trebuie să reţinem că titlul articolului este eminamente greşit: după cum am mai spus, nu există „evrei români“, ci doar „jidani din România“.
D-l Ion Coja republică, după patru ani, acest text în 21 iulie 2014, sub titlul „Urmaşii escrocului Simon Wiesenthal fac valuri“, la sfârşitul căruia postează acest comentariu:
«Comentez: Simon Wiesenthal este nemernicul care a lansat oribila minciună privind „săpunul evreiesc“, pe care germanii l-ar fi fabricat din materia primă oferită de evreii din lagărele germane de concentrare a evreilor şi a altor categorii de persoane, în anii WW 2! Nu s-a sfiit secătura să dea şi cifre exacte: 900.000 de evrei au trecut prin sinistrul malaxor! Nu există insultă mai gravă adusă fiinţei umane! Imaginând această performanţă limită a ticăloşiei şi a mizeriei umane, Simon Wiesenthal a contribuit decisiv la deprecierea crimei, a asasinatului în masă! Orice bolnav mintal cu apucături criminale s-a simţit un mic şi nevinovat copil faţă de cei care au transformat un milion de fiinţe vii în detergenţi, în săpun, în produse chimice de higienizare!… Sau în lampadare şi abajururi, în marochinărie fină, prin des-pieliţarea a mii de evrei!…
E de mirare că azi, când se ştie bine că „săpunul evreiesc“ a fost o minciună şi o batjocură la scară planetară, mai poate exista o instituţie care să poarte numele poltronului şi escrocului fără pereche care a fost acest Wiesenthal?!… Spusele domnului prim ministru izraelian SHIMON PEREZ sunt pentru mine dovada că se apropie momentul când în mod oficial Israelul va rosti declaraţii de recunoştinţă faţă de români pentru soarta şi regimul de care s-au bucurat evreii din România în anii guvernării mareşalului ION ANTONESCU.
Dacă ar fi vreun om serios printre cei care au protestat împotriva spuselor d-lui PEREZ referitoare la anii guvernării mareşalului, acel evreu ar trebui să ceară schimbarea denumirii institutului! Căci puţine sunt persoanele al căror nume să merite mai mult a fi uitate! În niciun caz cinstite, omagiate! Aceeaşi este şi situaţia lui Elie Wiesel „al nostru“, escroc în viaţă, care ar merita să înfunde puşcăria pentru substituire de identitate, pentru ofensă adusă omenirii etc. Evident, principala vină a lui Wiesel fiind aceea că există!»
La această postare a d-lui prof. Ion Coja am postat comentariul meu: «Este îmbucurătoare opinia favorabilă exprimată, dar să nu uităm că tot el a zis, acum câţiva ani, că „a cumpărat România“ (cf. https://www.youtube.com/watch?v=ohtU7x6dKb8; http://www.antena3.ro/externe/shimon-peres-afaceristii-israelieni-cumpara-romania-41813.html) – frază care i-a revoltat pe toţi românii care au aflat de ea! De aceea, cred că atunci când a rostit aprecierea pozitivă respinsă de escrocul Efraim Zuroff – continuatorul terorismului practicat de tardiv-defunctul Simon Wiesenthal –, nu a făcut decât să „dreagă busuiocul“. În fond, prin asta a încercat să strângă relaţiile cu România, ca să faciliteze reîntoarcerea jidanilor aici. Fiindcă arabii au început să se trezească şi există riscul pentru jidani ca arabii să se solidarizeze mai rapid decât ar putea să emigreze ei în România, unde de mult vor să înfiinţeze „al doilea Israel“, proiect pe care chiar prof. Coja l-a denunţat frecvent (cf. http://ioncoja.ro/amestecate/proiectul-israel-in-romania/; http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/proiectul-israel-in-romania-este-in-plina-derulare/).
Ca atare, nu trebuie să fim amăgiţi de acest „cântec de sirenă“, absolut ipocrit al premierului izraelian. Atâta vreme cât nemernici ca Efraim Zuroff, Elie Wiesel, Marco K. Katz, Muia Benjamin, Michael Shafir ş.a. ne agresează cu escrocheria holocaustului, nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de o asemenea captatio benevolentiae, ci, dimpotrivă, trebuie să-i determinăm pe jidani să plece din România.
Pentru argumente suplimentare şi alte aspecte, vedeţi aici: http://www.altermedia.info/romania/2014/04/14/inselatoria-secolului-xx-51/; http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/doi-ani-de-cand-israel-a-cumparat-romania-vezi-video-307.html».
Acest comentariu nu a fost publicat de d-l Coja. Probabil ca să nu-i supere pe prietenii săi jidani care pretind să fie numiţi evrei sau, probabil, este convins de „prietenia“ propusă şi de „aprecierea“ etalată de Shimon Peres. Consider această atitudine ca naivitate – fiindcă alt termen, academic, deocamdată, nu găsesc. Apropo de faptul că Shimon Peres „ne-a propus prietenie“: e bine de ştiut că, pe o listă cu primii 13 prim-miniştri izraelieni terorişti, preşedintele Israelului Shimon Peres – fost prim-ministru de două ori, fost ministru al Apărării sau al altor portofolii – este pe locul al nouălea: a fost foarte „agresiv în procurarea armelor nucleare şi a avut succes în livrarea lor“, pentru un motiv pentru care, ca şi alţi preşedinţi terorişti ai Israelului, a şi primit Premiul Nobel pentru Pace [25]!
NOTE
[1] Ben Hecht, PERFIDY, pe http://www.amazon.com/Perfidy-Ben-Hecht/dp/0964688638.
[2] Cf. http://criticomblog.wordpress.com/2013/04/19/256-erwahnungen-von-6-000-000-juden-vor-bekanntmachung-durch-die-nurnberger-prozesse/. Vezi şi: http://www.darkmoon.me/2013/how-six-million-jews-died-complied-by-toshiro/; http://www.spikesmind.com/256-references-to-6000000-jews-prior-to-the-nuremberg-trial-announcement/; https://archive.org/stream/256ReferencesTo6000000JewsPriorToTheNurembergTrialAnnouncement/256ReferencesTo6000000JewsPriorToTheNurembergTrialAnnouncement_djvu.txt.
[3] Cf. http://chroniclingamerica.loc.gov/lccn/sn83045160/1869-11-07/ed-1/seq-2/.
[5] Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Profe%C8%9Bia_Papilor.
[6] Cf. MAREA CONSPIRAŢIE EVREIASCĂ, pag. 204-208.
[7] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Persecution_of_Jews.
[8] Cf. http://www.simpletoremember.com/vitals/world-jewish-population.htm şi, respectiv, http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/jewpop.html.
[9] Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Bernard_Madoff.
[10] Cf. http://query.nytimes.com/gst/abstract.html?res=F40E14FC395913738DDDAE0894DD405B8985F0D3.
[12] Léon Poliakov, „ISTORIA ANTISEMITISMULUI“, vol. 1, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2007, pag. 335 şi urm.
[13] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_American_Hebrew.
[14] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Treaty_of_Berlin_%281878%29.
[15] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Adolphe_Cr%C3%A9mieux.
[16] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Alliance_Israelite_Universelle. Vezi şi Gabriel Constantinescu. EVREII ÎN ROMÂNIA, Ed. Fronde, Alba Iulia – Paris, 2000, pag. 68 .
[17] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Glynnartikel.png.
[18] Traian Golea, „Raspuns declaratiei presedintelui Emil Constantinescu cu privire la holocaustul evreilor în România“, pe http://foaienationala.ro/raspuns-declaratiei-presedintelui-emil-constantinescu-cu-privire-la-holocaustul-evreilor-in-romania.html#more-28.
[20] Cf. http://henrymakow.com/translated_from_the_hungarian.html.
[21] Cf. http://www.altermedia.info/romania/2012/09/21/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata/.
[22] Cf. http://ro.altermedia.info/politica/mark-gitenstein-diplomat-sau-escroc_24940.html.
[23] Vasile I. Zărnescu, „Simon Wiesenthal – impostorul nr. 2“, pe http://ro.altermedia.info/romania/2012/12/12/simon-wiesenthal-impostorul-nr-2/.
[25] Cf. http://thehypertexts.com/Israeli%20Prime%20Ministers%20Terrorists%20Nakba.htm.